fbpx

De la minte la inimă, cu înțelegere

Înțelegerea faptului că suntem foarte diferiți. Chiar și atunci când pare că suntem asemănători… 

Pentru că suntem rezultatul educației, a influențelor de acasă, de la școală, din grupul de prieteni, la care se adaugă toate experiențele pe car le-am străbătut, și, mai ales felul în care am ales să ne raportăm la aceste experiențe.

Mult timp, în existența noastră, ne plasăm în minte și adăugăm minții noastre cunoștințe. Prea puțin în societatea actuală avem de a face cu sufletul. Și cînd spun suflet, nu mă refer doar la emoții, ci și la alegeri, stare de bine, împlinire și altele asemenea.

Ceea ce punem în CV-ul nostru reflectă ce am acumulat în mintea noastră, și puțin sau deloc ceea ce reprezintă sufletul nostru, ceea ce ne face plăcere, ceea ce ne încarcă cu energie…pentru că ar fi rușine să ne arătăm latura ”vulnerabilă”, ar fi irelevant pentru CV și „nimeni nu face asta”.

Cum ar fi să putem să ne scriem în CV aspirațiile (reale), ceea ce ne face sufletul să să se bucure, iar pentru angajator asta ar fi relevant.

Eu am trăit mult timp doar în minte, pentru că facultatea de medicină îți dezvoltă muuuult mintea. Ce bine ar fi să avem și cursuri care să ne dezvolte sufletul. Nu, nu spun că medicii nu au suflet, ci doar că sistemul dezvoltă prea puțin această parte.

Studii aprofundate arată că empatia unui cadru medical este, de multe ori, mai importantă pentru pacient decât cunoștințele sale medicale (N. Ambady), așa cum încrederea este dată de ceea ce este în sufletul nostru, mai mult decît în minte/experiență profesională (A. Todorov, A. Cuddy).

Ne place sau nu ne place un om la prima interacțiune cu acesta, fără să știm de ce. Ne simțim inima „strânsă” cînd mergem într-un loc sau ne întâlnim cu cineva, dar punem asta pe seama emoțiilor. Dacă am învăța toți, la școală, ce ne face bine și ce nu, adică dacă s-ar studia în școli kinesiologie (vezi D. Hawkins)?

Facem deseori alegeri cu mintea, pentru că asta am învățat că ne ține în siguranță.

Și nici nu ar fi atât de rău, dacă alegerile noastre ne-ar da bucurie și împlinire.

Dar când alegem cu mintea, conform cu tot ceea ce am învățat și am fost învățați, și asta ne provoacă disconfort, sau, chiar mai rău, suferință?

Îmi doresc să întâlnesc oameni pe care să îi pot susține să trăiască, în echilibru și acceptare de sine, atât în minte cât și inimă